Magneziul eritrocitar

Ce măsoară de fapt

Magneziul este implicat în sute de reacții enzimatice din corpul tău. Producția de energie, contracția musculară, semnalizarea nervoasă, reglarea glicemiei, tensiunea arterială, producerea ADN-ului însuși. Este cu adevărat peste tot.

Așa că te-ai aștepta ca un test de sânge pentru el să fie informativ. Și iată problema.

Mai puțin de un procent din magneziul corpului tău se află în serul sanguin. Restul este în interiorul celulelor și închis în oase. Corpul tratează concentrația serică drept ceva de apărat, nu ceva lăsat să derive, și va scoate magneziu din oase și țesuturi ca să țină acea cifră stabilă.

Ceea ce înseamnă că un test de magneziu seric pune o întrebare cu un răspuns previzibil. Spune dacă organismul a reușit să țină plină mica rezervă circulantă, ceea ce de obicei a reușit, până când lucrurile sunt destul de avansate.

Magneziul eritrocitar pune o altă întrebare. Măsoară ce este în interiorul celulelor. Și cum globulele roșii trăiesc în jur de patru luni, reflectă o porțiune mai lungă din viața ta, nu doar dimineața aceasta.

De ce contează mai mult decât pare

Iată faptul care ar trebui să-ți atragă atenția.

O analiză din 2018 din Open Heart a argumentat că, pentru că magneziul seric nu reflectă magneziul intracelular, care reprezintă peste nouăzeci și nouă la sută din total, majoritatea cazurilor de deficit de magneziu rămân nediagnosticate. Autorii au mers mai departe, descriind deficitul subclinic de magneziu ca o problemă de sănătate publică, nu o constatare ocazională.

O altă analiză din 2018 din Nutrients a făcut un punct înrudit din partea aportului: magneziul alimentar a scăzut, parțial din cauza scăderii conținutului de minerale din culturi și parțial pentru că alimentele rafinate și procesate pierd cea mai mare parte din el la procesare.

Pune-le împreună și obții un tablou incomod. Aportul a derivat în jos, testul standard este structural slab la detectarea unui deficit, iar simptomele magneziului scăzut sunt destul de nespecifice încât să fie puse pe seama aproape oricărui alt lucru.

Nu spun că asta ești tu. Spun că este o variabilă, una mare, și una pe care aproape nimeni nu o verifică cum trebuie.

Ce îl mișcă

În jos: aportul scăzut, frecvent într-o alimentație construită în jurul alimentelor rafinate și procesate. Consumul mare de alcool, care crește substanțial pierderile urinare. Diareea cronică sau afecțiunile intestinale care afectează absorbția. Glicemia necontrolată, pentru că glucoza din urină trage magneziul după ea. Unele medicamente, mai ales inhibitorii de pompă de protoni pe termen lung și anumite diuretice. Stresul fizic sau psihologic susținut. Transpirația abundentă.

În sus: verdețurile cu frunze închise la culoare, semințele de dovleac, migdalele, leguminoasele, cerealele integrale, ciocolata neagră. Suplimentarea, cu precizarea că forma contează considerabil. Oxidul de magneziu este ieftin și slab absorbit; glicinatul, citratul și malatul ajung la tine mult mai sigur.

Rezerva cinstită

Nu sunt medic și nu pun diagnostice nimănui.

Magneziul este la modă, iar asta înseamnă că se fac multe afirmații sigure pe ele despre el. Ce este solid: este esențial, face foarte multe lucruri, aportul a scăzut cu adevărat, iar testarea serică este un mod slab de a detecta un deficit. Ce este mai puțin solid: ținta optimă specifică pentru magneziul eritrocitar, care vine din consensul practicienilor, nu din studii de rezultate, și lista lungă de afecțiuni pe care se spune că le îmbunătățește suplimentarea la oamenii care nu sunt de fapt deficitari.

Există și o linie reală de siguranță aici și nu o voi îndulci. Dacă funcția ta renală este redusă, suplimentarea cu magneziu este o decizie pentru medicul tău. Rinichii sunt cei care elimină excesul, iar când nu funcționează bine acesta se poate acumula. Nu este o precauție teoretică.

Pentru toți ceilalți factorul limitativ practic apare devreme și inconfundabil sub forma scaunelor moi, care sunt feedbackul de doză al corpului însuși.

Așadar. Ce să faci de fapt.

În seara asta, fără niciun cost. Uită-te la ce ai mâncat azi și numără alimentele bogate în magneziu. Verdețuri, nuci, semințe, leguminoase, cereale integrale. Pentru mulți oameni răspunsul cinstit este niciunul, și merită știut înainte de orice test.

Săptămâna aceasta. Adaugă unul dintre ele cum trebuie, nu ocazional. O mână de semințe de dovleac este o mutare nespectaculoasă, ieftină și cu adevărat eficientă.

Dacă te testezi, cere testul potrivit. Magneziul eritrocitar, nu cel seric, care trebuie cerut în mod specific. Nu este în meniul standard de aici, așa că cere-i medicului să-l adauge sau întreabă prin pagina de contact, iar Jess poate vedea dacă farmacia îl poate comanda.

Dacă suplimentezi, ai grijă la formă. Glicinat, citrat sau malat în loc de oxid. Și retestează la trei luni, nu la trei săptămâni, pentru că atât durează înnoirea populației de globule roșii.

Dacă funcția ta renală este redusă, discuția ține de medic înainte să începi orice.

Nimic din toate acestea nu trebuie să se întâmple săptămâna asta. Dar în seara asta poți număra verdețurile din farfurie.

Nu ai deficit pentru că îți cedează corpul. Funcționezi cu un mineral pe care mâncarea ta îl conține mai puțin decât înainte, măsurat de un test construit să apere o cifră, nu să dezvăluie una.

Corpul tău nu este defect. Este blocat. Iar uneori blocajul este un deficit tăcut al unui lucru care rulează sute de reacții, ascuns în spatele unui test care nu a fost conceput niciodată să-l găsească.

Numără verdețurile.