Nutrienți

Iodul

Esențial pentru hormonul tiroidian și aproape imposibil de măsurat la o persoană dintr-o singură probă.

Iodul este necesar pentru construirea hormonului tiroidian, iar statusul este evaluat la nivel de populație prin concentrația mediană a iodului urinar în probe spontane. Pentru un individ este mult mai greu: un studiu din 2011 din The Journal of Nutrition a găsit că sunt necesare zece colectări repetate, spontane sau pe 24 de ore, ca să estimezi statusul de iod al unei persoane cu o precizie de 20 la sută, din cauza variației mari de la o zi la alta la aceeași persoană.

Ce măsoară de fapt

Iodul are în esență o singură treabă în corpul tău, iar este o treabă pe care nimic altceva nu o poate face.

Hormonul tiroidian este construit prin atașarea atomilor de iod pe un schelet proteic. T4 poartă patru atomi de iod, T3 poartă trei, iar cifrele din numele lor sunt literalmente numărul de atomi de iod.

Așa că fără iod nu poți produce deloc hormon tiroidian, iar hormonul tiroidian îți stabilește ritmul metabolic, temperatura corpului și multe altele pe lângă.

De aceea deficitul de iod a fost istoric una dintre cele mai grave probleme nutriționale din lume, provocând gușă, hipotiroidism și, în sarcină, afectare cognitivă evitabilă la copii.

Iodarea sării este unul dintre adevăratele succese de sănătate publică ale secolului trecut și motivul pentru care deficitul clar este acum rar în țările care au adoptat-o.

Unde lucrurile se complică nu este biologia. Este măsurarea.

De ce un singur test nu îți spune aproape nimic

Cea mai mare parte a iodului îți părăsește corpul prin urină, așa că iodul urinar este markerul logic. Iar la nivel de populație funcționează bine.

O analiză din 2012 din Nutrition Reviews a descris concentrația mediană a iodului urinar în probe spontane ca biomarkerul obiectiv al statusului de iod al populației, cu un prag de 100 de micrograme pe litru.

Aceeași analiză a semnalat problema extinderii acestui lucru la indivizi: aplicarea proporției brute a valorilor sub prag la indivizi a dus la supraestimarea prevalenței deficitului de iod.

Dovada directă a motivului este dură. Un studiu din 2011 din The Journal of Nutrition a colectat 341 de probe pe douăzeci și patru de ore și 177 de probe spontane de la 22 de femei pe parcursul a 15 luni.

A găsit coeficienți de variație intraindividuală de 32 la sută pentru eliminarea măsurată pe 24 de ore, 33 la sută pentru eliminarea estimată pe 24 de ore și 38 la sută pentru concentrația din proba spontană.

Concluzia lui este titlul articolului: sunt necesare zece colectări repetate, spontane sau pe 24 de ore, ca să estimezi fiabil statusul de iod al unei persoane cu o precizie de 20 la sută.

Zece colectări. Atât este nevoie pentru testul despre care majoritatea oamenilor presupun că răspunde la întrebare dintr-o singură probă.

Așa că poziția cinstită este că statusul de iod este cu adevărat greu de măsurat la un individ, iar un singur rezultat al iodului urinar ar trebui să cântărească mult mai puțin decât cântărește de obicei.

Analiza din 2012 a notat tiroglobulina din picătura de sânge uscat ca un biomarker funcțional sensibil suplimentar, o unealtă de cercetare și de populație, nu ceva ce poți cere ușor.

Ce îl mișcă

În jos: aportul scăzut, mai ales în regiunile fără iodarea sării. Folosirea sării neiodate, care include majoritatea sării de mare, a sării roz și a sării din alimentele procesate. Alimentațiile care exclud lactatele, peștele, ouăle și algele. Sarcina și alăptarea, care cresc substanțial necesarul. Și goitrogenii în cantități foarte mari, care contează mult mai puțin decât sugerează internetul la aporturi normale.

În sus: sarea iodată, lactatele, peștele, ouăle și fructele de mare. Algele, uneori dramatic, pentru că varecul în special poate conține cantități extrem de mari și variabile. Suplimentele cu iod, inclusiv produsele în doză mare vândute pentru susținerea tiroidei. Unele medicamente, mai ales amiodarona. Și substanța de contrast iodată folosită în imagistică, care îl poate crește substanțial săptămâni de zile.

Rezerva cinstită

Nu sunt medic și nu pun diagnostice nimănui, iar acesta este un nutrient la care entuziasmul o ia înaintea dovezilor într-un mod specific și riscant.

Suplimentarea cu iod în doză mare este promovată pentru susținerea tiroidei, iar excesul de iod poate provoca disfuncție tiroidiană în ambele direcții. Poate declanșa hipotiroidism la persoanele susceptibile și hipertiroidism la altele, mai ales la cele cu noduli.

Aportul foarte mare este asociat și cu autoimunitatea tiroidiană, ceea ce contează, dat fiind că anticorpii anti-TPO sunt modul în care este identificată boala tiroidiană autoimună.

Așa că megadozele de iod pentru susținerea tiroidei sunt o idee cu adevărat proastă și aș spune asta mai ferm decât spun majoritatea lucrurilor de pe acest site.

Suplimentele de varec și alge merită o mențiune specifică, pentru că conținutul de iod variază enorm între produse și loturi, ceea ce înseamnă că doza este necunoscută chiar și când cineva crede că este atent.

În sarcină, necesarul de iod crește substanțial, iar suficiența contează cu adevărat pentru creierul în dezvoltare. Aceasta este o discuție cu medicul obstetrician, nu o decizie de suplimentare luată singur.

Și dată fiind problema măsurării, acesta este un nutrient la care să nimerești aproximativ aportul prin mâncare bate încercarea de a ajunge la precizie prin testare.

Așadar. Ce să faci de fapt.

În seara asta, fără niciun cost. Verifică ce sare folosești. Sarea de mare și sarea roz nu sunt în general iodate, iar dacă ai renunțat la sarea de masă obișnuită s-ar putea să-ți fi eliminat în liniște sursa principală.

Numără-ți sursele alimentare. Lactatele, peștele, ouăle și fructele de mare sunt cele de încredere, alături de sarea iodată.

Nu urmări un singur rezultat al iodului urinar. Sunt necesare zece colectări repetate pentru o precizie de 20 la sută la o persoană, așa că o singură valoare poartă mult mai puțină informație decât pare.

Ai grijă cu suplimentele de varec și alge. Conținutul de iod variază enorm între produse și loturi, ceea ce face doza reală necunoscută.

Nu lua megadoze de iod pentru susținerea tiroidei. Excesul provoacă disfuncție în ambele direcții și este asociat cu autoimunitatea tiroidiană.

Dacă ești însărcinată sau plănuiești o sarcină, discută cu medicul obstetrician. Necesarul crește substanțial, iar suficiența contează pentru creierul în dezvoltare.

Testează tiroida, nu mineralul. Un panel tiroidian complet cu T3 liber, T4 liber și anticorpi îți spune ce face de fapt tiroida ta.

Nu vei ajunge la certitudine prin testare cu acesta. Vei nimeri aproximativ aportul din mâncare și vei lăsa panelul tiroidian să-ți spună dacă a funcționat.

Corpul tău nu este defect. Este blocat. Iar cu iodul răspunsul cinstit este că blocajul este rar mineralul, iar măsurarea este rar răspunsul.

Du-te și verifică ce sare ai în dulap.

Citește-le alături de acesta

T4 liber

Hormonul în care este construit iodul și un lucru mai bun de măsurat.

Anticorpi anti-TPO

Aportul foarte mare de iod este asociat cu autoimunitatea tiroidiană.

Seleniul

Celălalt mineral de care depinde producția hormonului tiroidian.

Panel tiroidian

Ce face de fapt tiroida ta, lucru pe care testarea iodului nu ți-l poate spune.

Mereu frig

Unde apare producția tiroidiană ca simptom.

Vitamins D and K with Sea-Iodine

Conține iod marin alături de D și K.

Află ce înseamnă cifrele tale

Note ocazionale despre markerii care merită măsurați, ce susține cercetarea și unde se oprește. Fără exagerări, și poți pleca oricând.

Cadoul ajunge pe email, așa că bifa trebuie să rămână pusă ca să ți-l trimitem. După aceea primești ce testează Jess de fapt în săptămâna respectivă, iar un singur click oprește totul pentru totdeauna.

Questions

Cum se măsoară statusul de iod?›
La nivel de populație, prin concentrația mediană a iodului urinar în probe spontane, pe care o analiză din 2012 din Nutrition Reviews a descris-o ca biomarkerul obiectiv, folosind un prag de 100 de micrograme pe litru. Pentru indivizi este considerabil mai greu, pentru că variația de la o zi la alta la aceeași persoană este mare.
Poate un singur test de urină să-mi spună statusul de iod?›
Nu, iar dovezile în această privință sunt neobișnuit de specifice. Un studiu din 2011 din The Journal of Nutrition a găsit coeficienți de variație intraindividuală de 32 până la 38 la sută, în funcție de metoda de colectare, și a concluzionat că sunt necesare zece colectări repetate, spontane sau pe 24 de ore, ca să estimezi statusul de iod al unei persoane cu o precizie de 20 la sută.
Conține sarea de mare iod?›
În general nu în cantități semnificative, iar asta îi surprinde pe oameni. Sarea de mare și sarea roz nu sunt de obicei iodate, așa că renunțarea la sarea de masă iodată obișnuită poate elimina în liniște sursa alimentară principală a cuiva. Nici sarea din alimentele procesate nu este de obicei iodată.
Ar trebui să iau iod pentru tiroidă?›
Iodul în doză mare pentru susținerea tiroidei este o idee cu adevărat proastă. Excesul de iod poate provoca disfuncție tiroidiană în ambele direcții, declanșând hipotiroidism la persoanele susceptibile și hipertiroidism la altele, mai ales la cele cu noduli, iar aportul foarte mare este asociat cu autoimunitatea tiroidiană.
Sunt sigure suplimentele de varec?›
Merită o precauție specifică, pentru că conținutul de iod variază enorm între produse și între loturi, ceea ce înseamnă că doza reală este necunoscută chiar și pentru cineva care încearcă să fie atent. Varecul în special poate conține cantități extrem de mari, așa că nu este un mod controlat de a suplimenta un nutrient cu o limită superioară reală.
Care sunt cele mai bune surse alimentare de iod?›
Sarea iodată, lactatele, peștele, ouăle și fructele de mare sunt cele de încredere. Algele conțin iod în cantități foarte variabile și uneori extreme, ceea ce le face un mod prost de a ținti un aport. Să nimerești aproximativ aportul din mâncarea obișnuită bate încercarea de a ajunge la precizie prin testare.
Contează iodul în sarcină?›
Substanțial. Necesarul crește în sarcină și alăptare, iar suficiența contează cu adevărat pentru creierul în dezvoltare, deficitul fiind istoric o cauză de afectare cognitivă evitabilă. Ceea ce o face o discuție cu medicul obstetrician, nu o decizie de suplimentare luată singur.

References

  1. Zimmermann MB, Andersson M. Assessment of iodine nutrition in populations: past, present, and future. Nutrition Reviews. 2012. PMID 23035804
  2. Konig F, et al. Ten repeat collections for urinary iodine from spot samples or 24-hour samples are needed to reliably estimate individual iodine status in women. The Journal of Nutrition. 2011. PMID 21918061
  3. Huwiler VV, et al. Selenium Supplementation in Patients with Hashimoto Thyroiditis: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Clinical Trials. Thyroid. 2024. PMID 38243784
  4. Prummel MF, Wiersinga WM. Thyroid peroxidase autoantibodies in euthyroid subjects. Best Practice and Research. Clinical Endocrinology and Metabolism. 2005. PMID 15826919